Înregistrează-te acum

Conectare

Parolă pierdută

Ai pierdut parola? Vă rugăm să introduceţi adresa de e-mail. Veţi primi un link şi va puteți crea o noua parola prin e-mail.

Contractul de credit – unilateral sau sinalagmatic? si exceptia de neexecutare din Codul Civil

Stim din Codul Civil despre exceptia de neexecutare a contractului, reglementata la art. 1556 NCC, care spune:

“(1) Atunci când obligaţiile născute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre părţi nu execută sau nu oferă executarea obligaţiei, cealaltă parte poate, într-o măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligaţii, afară de cazul în care din lege, din voinţa părţilor sau din uzanţe rezultă că cealaltă parte este obligată să execute mai întâi.

(2) Executarea nu poate fi refuzată dacă, potrivit împrejurărilor şi ţinând seama de mica însemnătate a prestaţiei neexecutate, acest refuz ar fi contrar bunei-credinţe.”

Particularitatea acestei exceptii este aceea ca ea se aplica in cazul contractelor sinalagmatice, deci nu si celor unilaterale. Expres a prevazut legiuitorul acest lucru. Este si firesc, intrucat nu poti folosi exceptia de neexecutare daca nu ai un fundament, anume acela al nerespectarii obligatiilor partii cocontractante.

Ce inseamna contracte unilaterale si contracte sinalagmatice?

Pai contractele unilaterale sunt acelea care sunt caracterizate prin faptul ca ele nasc obligatii numai in sarcina uneia din parti.

Cele sinalagmatice, in schimb, nasc obligatii in sarcina ambelor parti, aceste obligatii fiind reciproce si interdependente.

Totusi este de retinut si este foarte important acest aspect: un contract esentialmente unilateral din punct de vedere al teoriei dreptului, poate fi modificat intr-unul sinalagmatic prin vointa partilor care isi pot asuma in mod liber obligatii reciproce si interdependente, caci in afara chestiunilor prevazute de lege ca fiind nescrise, in rest partile pot prevede orice in conventiile lor iar contractul reprezinta legea partilor.

In teoria juridica avem contractul de imprumut considerat contract unilateral pentru ca numai debitorul isi asuma o obligatie: aceea de a restitui imprumutul. Chiar si cel cu dobanda este considerat unilateral.

Mi se pare corecta teoria pentru imprumutul gratuit, adica fara dobanda.Chiar e un contract unilateral.

Dar aspectul la care vreau sa ajung, este acela al contractelor de credit bancar.

Acestea presupun imprumut cu dobanda, care, daca ar fi facut pur si simplu, ar ramane in toate cazurile unilateral.

Totusi, imprumuturile de la banci cuprind si niste clauze care aduc obligatii bancii.

E o discutie si aici legata de natura dobanzii, care poate fi fixa sau variabila, dar nu e musai esentiala deosebirea. De ce?

Pentru ca, desi am zice ca la un credit cu dobanda fixa nu se poate schimba nimic, exista situatii care schimba totul.

Eu opinez ca la un credit cu dobanda fixa, totusi, avem de-a face cu un contract sinalagmatic pentru ca nu doar debitorul isi asuma o obligatie- aceea de a restitui imprumutul +dobanda fixata ci si banca isi asuma niste obligatii fata de debitor, si nu oricum, ci unele esentiale (adica legate de elemente esentiale ale contractului) cum ar fi pretul.

Asadar, daca debitorul a dorit un credit cu dobanda fixa banca trebuie sa pastreze dobanda fixa indiferent de fluctuatiile pietei si, deci, indiferent daca pierde sau castiga.

Deasemenea banca trebuie sa respecte moneda creditului in sensul ca trebuie sa dea banii debitorului in moneda in care el s-a imprumutat (cu exceptia cazului in care debitorul vrea sa ii schimbe in alta moneda la trasul creditului) si deasemenea e obligata sa incaseze ratele platite in moneda creditului.

Consider ca acest tip de contract e sinalagmatic deoarece obligatiile bancii vizeaza elemente esentiale ale contractului: pretul, buna-credinta contractuala si previzibilitatea costurilor (care e si ea de esenta in conditiile alegerii unui imprumut cu dobanda fixa caci tocmai acesta e scopul dobanzii fixe: previzibilitatea costurilor).

Ori obligatiile bancii si ale debitorului sunt puternic reciproce si interdependente, intrucat ele vizeaza pretul. Ori daca debitorul isi plateste rata pe care o stia fixa si banca vine cu o modificare a ratei, nu e in regula. Atat debitorul cat si banca trebuie sa isi respecte in mod reciproc obligatiile pentru ca sa functioneze contractul (guvernat fiind de buna-credinta in modobligatoriu).

Ori, mai ales in conditiile acutale ale pietei bancare, in care piata e inundata literalmente de contracte de credit bancar pline de clauze abuzive (gen o clauza de variabilitate a dobanzii fixe in anume conditii, conditii de regula necontrolabile de catre debitor) si/sau executate in mod abuziv (gen varierea dobanzii fixe chiar si fara sa fie in contract o clauza abuziva care sa permita acest lucru), ar fi absurd ca debitorul sa nu poata opune exceptia de neexecutare prin neplata ratelor pana la momentul in care banca va intelege sa isi respecte partea ei de contract. Pentru ca ar fi abuziv sa obligi omul care a luat un credit cu dobanda fixa sa isi plateasca in continuare ratele in situatia in care banca ii variaza dobanda fara o intelegere prealabila.

E evident prin insasi natura contractului ca un imprumut cu dobanda (care oricum nu poate fi dat de alte entitati decat cele prevazute in legislatia bancara ca institutii de creditare) e un contract sinalagmatic. Deci nu pot fi de acord cu teoria dreptului care spune ca imprumutul cu dobanda e unilateral. Poate ca o fi fost odata valabila unilateralitatea acestui contract, dar la cum se misca azi piata contractelor de credit lucrurile stau altfel.

Mai departe, daca vorbim de un contract de credit cu dobanda variabila, acesta e mai clar sinalagmatic tot prin natura impusa de clauzele agreate de catre parti.

Aici, chiar daca nu mai vorbim de o predictibilitate a costurilor pentru debitorul care, el insusi, si-a ales dobanda variabila, raman totusi ca elemente esentiale ale contractului pretul si buna-credinta.

Teoretic si legal vorbind dobanda trebuie sa varieze in raport de indici obiectivi si la care au acces sa ii cunoasca nu doar bancile ci si debitorii lor (ROBOR,EURIBOR sau LIBOR, dupa caz).

Banca, prin acordarea imprumutului cu dobanda variabila, isi asuma in mod evident obligatia de a se raporta la acesti indici in varierea dobanzii. Adica daca indicele aplicabil scade, sa scada si dobanda, daca el creste, sa creasca si dobanda, daca el stagneaza, sa stagneze si dobanda. Debitorul pe de alta parte este tinut si el a plati ratele in conformitate cu variatia mai sus amintita. Deci avem obligatii reciproce si interdependente, pentru ca in mod normal nici banca nu ar avea voie sa modifice/stagneze dobanda de capul ei, haotic, fara a tine cont de acesti indici obiectivi, nici debitorul nu poate sa platesca ratele dupa cum vrea el ci tot in functie de acesti indici obiectivi.

Deasemenea, aici se mai pune si o alta problema: pentru ca dobanda variabila e compusa din marja fixa a bancii+ROBOR/EURIBOR/LIBOR la o anume periodicitate prevazuta in contract (1 luna, 3 luni, 6 luni, 1 an), banca e obligata sa pastreze fixa acea marja fixa a bancii stabilita din start (cu exceptia aparitiei unei alte intelegeri exprese cu debitorul) si mai este obligata sa respecte si variatia indicilor obliectivi sus-mentionati, precum si periodicitatea lor. Caci nu e permis nici ca dobanda sa stagneze daca indicii urca sau scad, nici invers, nu e permis nici sa se prevada in contract acei indici la o anume periodicitate iar banca sa varieze dobanda in functie de acei indici la o alta periodicitate.

Si in acest caz, ar fi absurd sa consideram contractul unilateral (caci oricum nu e unilateral) si sa nu permitem debitorului sa se foloseasca de exceptia de neexecutare a contractului in caz ca banca il abuzeaza prin nerespectarea propriilor obligatii.

Consider ca, in mod mai evident si mai pregnant decat creditul cu dobanda fixa, creditul cu dobanda variabila presupune un contract sinalagmatic.

In ambele tipuri de credite (si cu dobanda fixa si cu dobanda variabila) eu consider ca avem de-a face cu contracte sinalagmatice.

Mai aduc in sprijinul opiniei mele si faptul ca, fara exceptie, in cadrul contractelor de credit, in chiar pretul lor, mai exista incluse si comisioane pe care banca le percepe. Iar legal vorbind, banca ar trebui sa ofere niste servicii debitorului pentru aceste comisioane. Pe piata actuala, am vazut ca multe comisioane sunt abuzive, adica nu se ofera o contraprestatie din partea bancii pentru ele, insa teoretic vorbind, asa ar trebui sa fie: comisioanele sa se plateasca pentru servicii facute debitorului de catre banca.

Asadar cred ca linistita, oricare din parti poate ridica exceptia de neexecutare a contractului atunci cand e cazul, in cazul contractelor de credit cu dobanda (fixa sau variabila) ele fiind sinalagmatice prin chiar prevederile agreate de parti.

 

Szirbik Mihaela

 

 

Lasă un răspuns

error: Protected Content!